Caitlin are 11 ani și nu înţelege prea bine lumea. Asta nu pentru că este mică, dar Caitlin are sindromul Aspenger. Când fratele ei moare înpușcat în urma unui atac în școală, lumea pentru ea devine și mai confuză. Devon era cel care îi explica ce e bine să facă și ce nu este bine să facă. Acum tatăl ei nu are energia necesară să o ajute să înţeleagă, nu când este și el l-a fel de blocat în tristeţea sa. Ne petrecem foarte mult timp cu Caitlin în pauzele de la școală unde discută cu psihologul școlii. Vrea să se prindă de lucruri, să înţeleagă empatia și să găsească împăcarea. Lumea prin ochii lui Caitlin este foarte literală, nu există nuanţe și subînţeles. Prietenia ei cu Michael este ceva special pentru amândoi. Cunosc pierderea, dar o văd în moduri diferite.
Relaţia ei cu tatăl său este ceea ce impresionează cel mai mult. Sunt doar ei doi rămași, o fată care vede lumea în alb și negru și un bărbat care nu știe cum să vadă lumea după ce fiul său a fost ucis, care nu știe cum să îi explice fetei sale ce simte. “Pasăre Cântătoare” este o lectură diferită, plină de emoţie chiar dacă urmărim o persoană care se chinuie cu idea de emoţii.