Istoria popoarelor central europene se întrepatrunde adânc. Cehii, slovacii, polonezii, ungurii, românii, croatii, slovenii au trait sute de ani o istorie comuna, care s-a confundat în mare parte cu istoria Imperiului Habsburgic. Relatiile politice si dinastice dintre aceste popoare, schimburile lor economice si culturale au creat desigur o cultura si un destin aparte. Criza feudalismului, la începutul secolului al XVI-lea, a marcat o separare de drumuri: în Vest, obligatiile feudale ale taranilor sunt diminuate, se dezvoltâ civilizatia si economia urbana, apar primele elemente precapitaliste; dimpotriva, în Europa Centrala structurile feudale sunt întârite. Iluminismul si Epoca Revolutiilor schimba esential coordonatele politice si culturale ale zonei, pregâtind prefacerile din secolul al XX-lea. De prea multe ori, ne rezumam sa ne includem in Balcani si in Estul Europei vorbind de mosteniri si traditii orientale din teama - fireasca - de a nu crea un clivaj mai mare decat cel oricum existent intre diferitele "tari" ale Romaniei contemporane. Dar Romania, asa cum este ea astazi, este o suma de traditii istorice care vorbesc despre Orient prin filiera turca si rusa, dar si despre Occident prin cea germana si franceza.Romania inseamna si orase profund germane precum Sibiul sau Brasovul, dar si targuri balcanice, inseamna traditie ortodoxa, dar si greco-catolica si cu tendinte orientale amestecate, inseamna cultura franceza si germana, influente grecesti, civilizatie latina si slava, administratie habsburgica, dar si fanariota. Toate acestea ne definesc ca natiune, si nu putem ignora sau diminua nici una dintre dimensiunile care ne creioneaza prezentul si ne modeleaza viitorul.