Lucia Hossu Longin „Brindusa Armanca face un gen de jurnalism de investigatie destul de rar atat la noi, cat si in lume. Nu infrunta neaparat puterea, desi i se intampla, si in acest sens, ea nu numai ca a fost concediata de televiziunea romana pesederista cu care s-a judecat vreme de trei ani, ci a si castigat lungul si epuizantul proces. Nu se baga neaparat in barlogul lupilor, sacalilor, rechinilor, mafiotilor, ca sa-si faca imagine, desi investigatiile ei privind embargoul, traficul cu tigari, afaceri de spionaj etc., i-ar fi putut aduce multe pocinoage, si i-au si adus. Nu a sarit nici in cealalta barca aducatoare de imagine, calatorii, posturi, barca anticomunismului rentabil, desi investigatiile ei despre revolutia din Timisoara, sau despre fostii detinuti politici, ar fi indreptatit-o, vorba unui asemenea anticomunist, „sa nu plece de-acolo fara o functie”. Lucrul cel mai greu in presa, si care ei ii reuseste, este sa vezi ceea ce, cu perceptia tocita, cu reflexele atenuate de obisnuinta si cu condeiul poticnit in locuri comune, aproape ca nimeni nu mai vede.