Nicolae Ciobanu

• Eminescu

• Literatura fantastică, istorie şi critică
• Literatura română -- Proză -- Istorie și critică
• Scriitori români -- Sec. 19

• Cuprins :
  Argument ;
  
  I. Între Făt-Frumos din lacrimă și Archaeus: o posibilă estetică a fantasticului eminescian ;
  
  II. Geniu pustiu: Aura romantică și intruziunea visului fantastic : „Viața-i vis”. Romanul, „metaforă a vieții” , Deviza lui Toma Nour: „Mor pentru pămînt ca să trăiesc în ceri” , Complexul matern și tentația „poveștii în vis” , Portretul lui Ioan: un posibil „breviar” al tipologiei romantice eminesciene , Erosul sacralizant și tipul femenin „Venera serafică”. Toma Nour în „împărăția morții” , Demonism și spirit catilinar. Visul fantastic ca proiecție a cosmogonicului ;
  
  III. Aura fantasticității romantice : Cezara , Toma Nour în ghețurile siberiene, Moartea Cezarei, Iconostas și fragmentarium ;
  
  IV. Sărmanul Dionis: Capodopera fantastică terminată : De la motivația teoretică la motivația practică a fantasticului , Timpul și locul acțiunii fantastice: un imaginar ev-mediu românesc , Fantasticul faustic. Motivul „omul care și-a vîndut umbra” , „Semnul arab” înscris pe „doma Domnului” , „Agentul chimic” și cel din urmă vis fantastic a lui Dionis ;
  
  V. Ingenuitatea și puritatea viziunii fantastice: Umbra mea, Fragment, Noaptea era întunecată, Visul de la 11 spre 12 februarie 1876 ;
  
  VI. Avatarii faraonului Tlà: Convergența „formulelor” : Întîia „micronuvelă”: „…un întuneric fără spațiu și fără timp” , A doua „micronuvelă”: Între cerșetorul Baltazar și marchizul Alvarez , A treia „micronuvelă”: Frumosul Angelo și „amicii întunericului” ;
  
  VII. Moartea lui Ioan Vestimie: Spre o nouă „vîrstă” a fantasticului ;
  
  Cuvînt de încheiere: „Curentul Eminescu” și proza fantastică românească.
  

Exemplare