Autograful aut. (Biblioteca Centrală)

Cuprinsul :
De ce Eminescu? De ce „temeiuri folclorice”? , Sigle ;
I. „Elemente preexistente” : Temeiuri. Idei dominante. Practica folcloristică , Poezie „cultă” și poezie populară. Valorile oralității. Oralitate și „înțelegere”. Anonimatul. Contemplativitatea. Gîndire și acțiune , Original, universal, național. Fundamentarea psihologică. De la „dominantele” lui Eminescu la „arhetipurile” lui Jung , Note ;

II. Temeiuri istorice și metafizice : Premise biografice , În căutarea argumentelor. Precursori , Raportarea la spiritul popular. Regele, voievodul, geniul - ipostazele arheului sau „același om care trăiește în toți” , Ins - umanitate, o relație cu temeiuri metafizice. Archeus. Arheu - formă, artă - viață, geniu - mase, creație individuală - spiritualitate comună. Natura contradictorie a geniului. Distincția vizionarism - realitate, patimă - gîndire; sinteza lor: Adevărul. Anonimatul faptei individuale , Geniu - istorie. „Un creier plin de visuri și-o inimă de rînd”. Înțelegere = comunicare. Spre identitatea originară prin iubire , Note ;

III. „Antitezele sînt viața” : Coexistența contrariilor. Dualismul mitologiilor. Anticipări la Miron Costin și Dimitrie Cantemir , Lupta dintre antiteze. Opoziții și complementarități. Spre identitatea contrariilor , De la contradicție la echilibru. Structura dualistă a personalității lui Eminescu , O cheie pentru imaginarul eminescian: Gilbert Durand , Moduri creative în folclor și la Eminescu. Spre îndulcirea contrariilor: simbolul cumpenei și ideea anonimatului creator , Temeiuri științifice și filosofice ale gîndirii antinomice. Opoziții necontradictorii în gîndirea poetică. Luceafărul. Pacea eminesciană , Note ;

IV. Împăcarea contrariilor - sens al tradiției : Un cuvînt-cheie - temei. Drept - politică - societate: recursul la tradiție. Glasul naturii exclude egolatria. Semnele echilibrului , Partea și întregul, insul și comunitatea. „Fire preexistentă”. Dinamica tradiției. Cele mai vechi temeiuri - imaginarul indo-european , Note ;

V. Natura - topos romantic și reper raționalist : Natură, plantă, culoarea verde, motivul silvan. Lumea faptelor contra lumii demonicului , Arta ca „predispunere naturală”. Realism popular. „Antitezele sînt viața”. Echilibrul , Natura - de la romantism la realism. Statul natural. „Întoarcerea la fire”. Personalitatea umană - expresie a naturii. Ordinea și armonia naturii. Pădurea, codrul, arborele , Imaginarul vegetal străvechi la Eminescu. Elementul acvatic. Sacralitatea naturii și a erosului , Natura - izvorul artei. Frumusețea vie - produs al dinamicii naturii. Condiția primă a expresivității artistice: naturalețea. Omul „natural” tinde spre echilibru , Note ;

VI. Poetică folclorică - poetică romantică : Identități originare. Rostul cîntecului. Instinctul de abstracție. Stilizare eminesciană. Adecvarea demersului individual la tradiția comunitară , Note ;

VII. Pre-texte cromatice : A) Genius loci in coloribus . Percepția picturală a lumii: de la particular la universal , Civilizația ochiului - anticipări culte. Cromatică arhaică. Cromatică populară ; B) Ochiul eminescian . Vizualitatea eminesciană , Simbolica luminii și a culorilor. Decor nocturn, cromatism diurn. Lumină și culori - temeiurile unei viziuni obiective , Condiționarea obiectivă a frumosului. Ochiul. Privirea , Privire - vizionarism - rațiune. Percepția vizuală analizată statistic , Note ;

VIII. O poetică a dorului : Vechimea cuvîntului. Echivalențe străine. Evoluție semantică. Fețele dorului în folclor , Semnificație tradițională - semnificație cultă. Dor - vis. Vis - iubire - dor. Dor - gînd , Tema dorului - recapitulare bibliografică. Dinamica dorului , Dor - concluzii pe baze statistice. De la dor erotic la dor metafizik , Note ;

IX . În loc de concluzii : „Elemente preexistente” , Temeiuri istorice și matafizice , „Antitezele sînt viața” , Împăcarea contrariilor - sens al tradiției , Natura - topos romantic și reper raționalist , Poetică folclorică - poetică romantică , Pre-texte cromatice , O poetică a dorului ;
Bibliografie generală.