Cartea repovesteste, dintr-o noua perspectiva, vietile celor mai insemnati principi carturari pe care i-au cunoscut tarile romane, insa canonul metodei biografice este revizuit drastic de impletirea fericita a tratarii istorice si a analizei filologice. Abordarea interdisciplinara este impusa, de altfel, de insusi profilul protagonistilor, deopotriva oameni de acti-une si literati. Reprezentanti ai unor interese antagonice, Dimitrie Cantemir si Nicolae Mavrocordat s-au aruncat la inceputul secolului XVIII in vartejul luptei pentru ocuparea tronurilor tarilor romane. Razvratindu-se impotriva stapanirii otomane si jucand fara succes cartea rusa in speranta redobandirii puterii de altadata a Moldovei, Cantemir a pierdut tronul de la Iasi in favoarea lui Nicolae Mavrocordat, deschizatorul lungului sir al domnilor fanarioti. Daca despre Cantemir se stie indeobste ca a fost un savant cu multiple preocupari de istorie, muzicologie si etnografie, despre Mavrocordat aflam ca a fost nu doar om politic, ci si un bibliofil impatimit, un scriitor si un erudit format atat la scoala culturii clasice, cat si a celei occidentale moderne