Comment by Valerian

Sunt un coleg de breaslă al lui Dumitru Crudu și al lui Gheorghe Budeanu, al doilea autor selectat de biblioteca municipală pentru programul ”Chișinăul citește o carte”, Ediția din 2020. Și eu nu am timp pentru prea mari investigații literare. Iar, ca să fac alegații inutile, despre povestea lui Mihai, reprodusă fragmentar de autor, doar în anumite momente ale vieții lui, nu vreau. Așadar, în acest caz ce-i de făcut? Pentru că eu deja pe ambele romane le-am citit. Mai bine zis le-am înghițit în rarele clipe libere pe care le am, parcurgându-le cu viteză de la început până la sfârșit, reținând unele detalii. Din ”Ziua de naștere” l-am reținut doar pe Mihăiță, copil, mătușa Ileana, mama și Tamara, bunica Dochia, apoi și pe violentul Munteanu din satul Flutura, unde s-a născut și autorul D. Crudu. Spre ea pornesc pe jos Liza cu soțul izgonit din propria lor casă de soldații sovietici. Cu prumcul Mihăiță in brațe. Apoi peste vreo 10 sau 30 de ani el deja este viitorul Mihai Mihailovici, însă de unde s-a luat Radu Gavrilovici? Și de ce Mihail Fiodorovici Lebădă și alții au nume ca în romanele lui Dostoievski ”Crimă și pedeapsă”, ”Idiotul” etc. Îmi apar multe semne de întrebare de la bun început, adică de la o jumătate de carte, deaceea o las cu toate zilele de 28 iunie 1940, pagina 243, 28 iunie 2018, pag. 7 și mă întorc cu gândul la ”Un strigăt pe Nistru”, alt roman de Gheorghe Budeanu deja (2019). Acest roman este mai sentimental și se citește mai ușor. Deși tragismul din el, la fel, este la cotele cele mai înalte. Romanul dat este focusat pe o perioadă de timp mai restrânsă: iulie 1992, vreme de război, declanșat de același inamic (sau dușman), care a venit, și nu pur și simplu, ci ne-a invadat pe 28 iunie 1940 și după aceasta a trâmbițat zeci de ani că ne-a eliberat de ai noștri din România burgheză. Romanul lui Gheorghe Budeanu încpe cu moldoveanul de pe cruce, care plutește inconștient pe Nistru, un fel de Hristos al românilor, vorba dată fiind spusă peiorativ de către inamicul lui, care l-a răstignit și l-a legat cu sârmă de crucea uriașă adusă dintr-un cimitir sau de la o răstignire. Acțiunea se desfășoară, după cum e lesne de înțeles mai jos de Tiraspol, mai jos de Tighina, unde era atât de întuneric, încât nici nu poți desluși o cruce de lemn, care plutește pe apă spre limanul Nistrului. Acesta e doar începutul romanului. Ce urmează mai departe -nu vă destăinuiesc, căci urmează ca dumneavoastră să citiți. Notez doar că e foarte captivant tot ce urmează și e bine scris. Voi menționa doar că romanul are 5 capitole: răstignitul, îngerul blond, călugărul, răzbunarea și Catinca. Numele personajului masculin principal din roman este Dragomir, deși... Iar Catinca este o Ecaterină, care era și ea cândva o studentă la Tiraspol, până a începe războiul. Căci întradevăr de acolo s-a început un adevărat război, iar luptele s-au dat peste tot. Însă despre acest roman mă voi expune aparte, în altă recenzie, mult mai desfășurată. Care sper ca va fi in curand!

”Un strigăt pe Nistru”, este alt roman propus pentru a fi lecturat, comentat, analizat. Este ” opera perfecta” sublinierea fiind nu a mea, ci a scriitorului Vladimir Beșleagă în cuvântul dumnealui către cititor. Romanul lui Gheorghe Budeanu (2019) începe cu un cadru îngrozitor, însă adevărat. ”E trecut de miezul nopții de vară. Valurile durute ale Nistrului duc spre mare un… crucificat de către cazacii veniți să apere ”SOiuzul”, adică regimul lor sovietic. Acest roman este sentimental și se citește mai ușor decât altele. Deși tragismul din el, la fel, este la cotele cele mai înalte. Romanul dat este focusat pe o perioadă de timp mai restrânsă: iulie 1992, vreme de război, declanșat de același inamic (sau dușman), care a venit, și nu pur și simplu, ci ne-a invadat pe 28 iunie 1940 și după aceasta a trâmbițat zeci de ani că ne-a eliberat de ai noștri din România burgheză. Romanul lui Gheorghe Budeanu încpe cu moldoveanul de pe cruce, care plutește inconștient pe Nistru, un fel de Hristos al românilor, vorba dată fiind spusă peiorativ de către inamicul lui, care l-a răstignit și l-a legat cu sârmă de crucea uriașă adusă dintr-un cimitir sau de la o răstignire. Acțiunea se desfășoară, după cum e lesne de înțeles mai jos de Tiraspol, mai jos de Tighina, unde era atât de întuneric, încât nici nu poți desluși o cruce de lemn, care plutește pe apă spre limanul Nistrului. Acesta e doar începutul romanului. Ce urmează mai departe -nu vă destăinuiesc, căci urmează ca dumneavoastră să citiți. Notez doar că e foarte captivant tot ce urmează și e bine scris. Voi menționa doar că romanul are 5 capitole: răstignitul, îngerul blond, călugărul, răzbunarea și Catinca. Numele personajului masculin principal din roman este Dragomir, deși... Iar Catinca este o Ecaterină, care era și ea cândva o studentă la Tiraspol, până a începe războiul. Căci întradevăr de acolo s-a început un adevărat război, iar luptele s-au dat peste tot. Despre acest roman mă voi expune aparte, în recenzia ce care intenționez să o prezint, mai târziu, fiind mult mai desfășurată. Cu trimiteri la dialogurile între personajele Radu și Mîkola, cu descrierea unor crâmpeie și analiza lor căci naratorul, adică scriitorul Gh. Budeanu ne poartă nu doar prin anii războiului nostru de la Nistru în 1992, ci și la războiul din regiunile Donețk și Lugansk.

Gheorghe Budeanu este autorul și altor titluri: ”Transnistria în flăcări”, 1993, Suntem aici o cruce pea pa Nistrului”, 2014 etc.