Romanul "Frankenstein; sau Prometeul modern" (1818) de Mary Shelley este considerat prima operă de science-fiction veritabilă, împletind elemente de literatură gotică și romantism. Subtitlul face trimitere la mitul grecesc al lui Prometeu, titanul care a furat focul de la zei pentru a-l oferi oamenilor, fiind pedepsit etern pentru această nesăbuință. În viziunea lui Shelley: Victor Frankenstein este un „Prometeu modern” care folosește „focul” științei (electricitatea și chimia) pentru a crea viață. Avertisment moral: La fel ca titanul, savantul suferă consecințe tragice din cauza ambiției sale nemăsurate (hubris), care sfidează ordinea naturală și divină. Teme principale: Responsabilitatea creatorului: Comentariul central vizează eșecul lui Victor de a-și asuma responsabilitatea pentru creatura sa. Abandonul monstrului imediat după „naștere” transformă o ființă inițial inocentă într-un ucigaș din cauza izolării și a lipsei de compasiune. Conflictul dintre știință și natură: Romanul critică progresul științific necontrolat al Epocii Luminilor, sugerând că unele taine ale naturii nu ar trebui forțate. Condiția umană și izolarea: Monstrul reprezintă „celălalt”, individul respins de societate pe criterii estetice, a cărui sete de conexiune se transformă în ură