Conținutul: Prima verba P. 1 ; Filologia clasică și filosofia veche P. 7 ; Capitolul I. Psihologia colectivității primitive : 1. Din ce fel de conștiință au rezultat religiile P. 12 ; 2. Conștiința colectivă conține pe aceea a personalității P. 14 ; 3. Raportul între divin și uman P. 17 ; 4. Progresul elementului uman față de cel divin P. 18 ;
Capitolul II. Psihologia colectivității egiptene : 5. Egiptul primitiv acoperit de zei P. 21 ; 6. Elementele naturii, divinități P. 22 ; 7. Animale divinități (theriomorfismul) P. 23 ; 8. Imnul, expresiune literară a psihologiei diviniste P. 26 ; 9. Moartea, bolile, cultul morților P. 27 ; 10. Monarhia absolută, expresiunea politică a psihologiei diviniste P. 29 ; Isvoare și literatură egiptologică P. 32.
Capitolul III. Rasse și câmpuri de civilisație : 11. Rasse și familii lingvistice în Egipt și Mesopotamia P. 35 ; 12. Egipteni, Sumeri, Semiti, priviți sub raportul rassei P. 37 ; 13. Câmpuri de civilizație; unitatea desfășurării istorice a umanității P. 33 ;
Capitolul IV. Idei și sentimente în civilisația popoarelor babylonice : 14. Babilonul este un centru în care s'au perindat popoarele P. 41 ; 15. Cele mai vechi urme reflexive, deduse din «ştiința» despre cele cerești și cele pământești: armonia cosmică P. 42 ; 16. Animatism, totem, tabu, fetiș P. 43 ; 17. Animisinu P. 44 ; 18. Tendința spre monoteism, în ordinea divină, analogă și paralelă cu tendința monarhică a imperialismului universal, în ordinea umană P. 45 ; 19. Tendinta monoteista P. 46 ; 20. Paralelismul divino-uman: dela zen la împărat P. 48 ; 21. Codul Hammurabi - operă dictată de divinitate P. 49 ; 22. Gândirea mithică - o formă rudim, de explicare cauzală P. 50 ; 23. Mithuri «filosofice»: creația lumii, potopul P. 50 ; 24. Assyrii - rolul lor istoric P. 52 ; 25. Haldeii imperiului al Il babylonic; astrologia, zodiacul P. 54 ; 26. Învățătura despre măntuire; magie și religie P. 56 ; 27. Astromanția P. 57 ; 28. Un document literar pentru raportul între astre și destinul uman P. 58 ; 29. Problema etică oferă două laturi: pietatea, decurgând din intelepciunea trezită în om prin revelație și tendința omului de a se desface de puterile haotice, pentru a lua contact cu divinitatea P. 59 ; 30. Divinismul în artele plastice P. 61 ; 31. Divinismul în literatură P. 62 ; 32. Un punct comun cu Grecii: între viață și cei morți P. 62 ;
33. Incheere P. 63 ; Isvoare și literatură P. 64 ;
Capitolul V. Idei și sentimente dominante în civilisația poporului Hebreu : 34. Biblia - factor de istorie universal P. 67 ; 35. Importanța trecutului este în raport drept cu repercussiunea lui în prezent P. 69 ; 36. Decè interesează în mod deosebit poporul Evreu?, Spre o nouă înțelegere a istoriei universale P. 70 ; 37. Hebreii interesează din cauza creștinismului ce s'a altoit pe temeiul mai ales al ideei monoteiste și al aceleia de universalitate P. 72 ; 38. Evreii interesează și prin ei înșiși, pentru partea determinantă de înrîurire asupra cursului evenimentelor de istorie universal P. 73 ; 39. Mişcarea semențiilor de rassă semită P. 74 ; 40. Hebreii considerați în faza nomadă, sunt, polyteişti, cu toate formele de închinare ce amintesc cultura babylonică P. 76 ; 41. Priviți în faza așezată, Hebreii sunt monotheişti, elohimisti și iahveişti P. 78 ; 42. Forme politice la Hebrei: patriarhi, judecători, regi P. 79 ; 43. Iahweh, Dumnezeul poporului sfânt, se descoperă lui Moyse și ia în mână destinele poporului israelit P. 80 ; 44. Iahweh călăuzește până la amănunt viața poporului sfânt al lui și a personalitaților israelite. Abateri și sancțiuni P. 81 ; 45. Universalitatea regelul israelit dedusă din aceea a Dumnezeului unic P. 82 ; 46. Caracterele psihologice ale poporului israelit reies și din manifestările lui literare; psalmul 135 P. 83 ; Isvoare si literatură P. 85 ; 47. Concluzie P. 86 ;
Capitolul VI. Grecii. Eliberaréa spiritului. Idei și fapte în istoria universal : 48. Eliberarea spiritului - operă a poporului grec P. 91 ; 49. Ințelegerea evoluției ideilor prezintă dificultăți mai mari de cât cea pragmatică P. 92 ; 50. Dificultatea în urmărirea firulul ideilor crește pentru antichitatea greacă, unde înfloreau mai ales contactull social si școalele filosofice orale P. 93 ; 51. Expunerea fazelor de evoluție a spiritului gânditor la Greci în raport cu istoria propriu zisă și cu istoria literara P. 95 ; 52. Rolul ideei în mersul istoric al evenimentelor în raport cu fapta și cu întâmplarea P. 96 ; 53. Ideile și personalitatea în istorie (Wilamowitz); massele ca factor istoric (Beloch); teoria istorică a lui Ed. Meyer. Importanța colonizărilor grecești P. 97 ; Gândul, fapta, întâmplarea; coincidența elementului extern cu cel intern determină cursul istoric al evenimentelor. Procesul Colonizării P. 102 ; 55. Conceptia unilaterală deschide poarta erorii în interpretarea istorică. Nu este posibilă prevederea în istorie P. 104 ; 56. Marginea între evoluția ideilor și aceea a faptelor - în lumina teoriilor expuse P. 105 ; 57. Ideile nu pot lipsi din mișcarea istorică a lumii. Intreaga evoluție politica și spirituală a poporului grec este o dovadă P. 107 ;
Capitolul VII. Cauze : 58. Elementul «rassă» față de progresul realizat de spiritul elenic P. 109 ; 59. Caracterizarea lumii lui Homer; cum se explică independenta psihologică a acestei societați? P. 109 ; 60. Migrațiunea continentală a provocat selecția ioniană; împrejurările geografice determinante P. 111 ; 61. Particularismul cetăților și insulelor greceşti P. 112 ; 62. Mișcarea colonială «burgheză» a determinat în parte și independența psihică P. 112 ; 63. Contactul cu Orientul apropiat - prin Chetiți P. 113 ; 64. Poporația prehelenică si Orientul, după descoperirile lui Schliemann P. 114 ; 65. Contactul cu Orientul apropriat - prin Phoenici P. 113 ; 66. Inrîurirea săvîrșită de economia comercială; contactul ciu Lydienii P. 118 ; 67. Expansiunea coloniala în veacurile 8, 7 și 6 P. 119 ; 68. Concluzie P. 119 ;
Capitolul VIII. Sentimentul de naționalitate : 69. Un nou sentiment colectiv în istoria lumii: sentimentul de naționalitate. Dovezi literare: Odysseia P. 121 ; 70. Sentimentul de mândrie națională în raport cu «tot ce nu este elin». Dovezi extrase din literatură: Euripide, Aristotel, Platon, Herodot P. 123 ;
Capitolul IX. Aşezămintele - documente sociale : 71. Intre tradiție și inovație P. 127 ; 72. Dela Homer la Pericles P. 128 ; 73. Instituțiile sunt însăşi opera mulțimii, consacrată de generațiile precedente P. 129 ; 74. Amphictyonele P. 131 ; 75. Oracolul delfic P. 133 ; 76. Apollo și tendința estetico-umanistă; Dionysos P. 135 ; 77. Divinitäți chthonice și divinități exotice P. 138 ;
Capitolul X. Datine privitoare la moarte. Cultul morților : 78. Atitudinea massei față de moarte P. 141 ; 79. Motivarea psihică și tradițională a jertfei umane P. 143 ; 80. Evoluția datinei jertfelor sîngeroase P. 148 ; 81. Consecințe practice ale cultului morților P. 149 ;
Capitolul XI. Literatura; valoarea ei documentară : 82. Literatura propriu zisă (estetică) este un document mai prețios decat aşezămintele şi mai propriu decât literatura istorică P. 150 ; 83. Literatura beletristică este un document sufletesc superior aşezămintelor P. 151 ; 84. Literatura estetică este un document al sufletului omenesc, superior chiar literaturii filosofice propriu zise P. 153 ; 85. Literatura estetică este un document al sufletului omenesc, superior literaturii istorice propriu zise P. 153 ; 86. Corolare metodologice; încheere P. 154 ;
Capitolul XII. Poemele Homerice : 87. Aspectul istoric al problemei homerice P. 158 ; 88. Aspectul mitic și religios al problemei homerice P. 161 ; 89. Materialul mithic P. 164 ; 90. Opera de prelucrare atribuită personalității lui Homer P. 165 ; 91. Contribuția helenică așà cum apare în opera lui Homer P. 169 ; 92. Conceptia despre moarte și vieață la Homer P. 172.

Lucrarea lui Cezar Papacostea, (1886–1936), scriitor și traducător român, filolog clasic, istoric literar și profesor universitar, este un studiu amplu dedicat formării și dezvoltării gândirii grecești, de la originile sale religioase și mitologice până la cristalizarea reflecției filosofice și istorice. Autorul urmărește transformarea conștiinței colective, apariția ideilor despre divinitate, natură, om și societate, evidențiind rolul Greciei antice în fundamentarea culturii europene.
Cartea este structurată riguros, pornind de la analiza civilizațiilor orientale (Egipt, Babilon, popoarele semite), pentru a evidenția specificul spiritului elenic. Sunt abordate teme precum raportul dintre mit și rațiune, nașterea filosofiei, rolul colonizării, dezvoltarea sentimentului național, literatura ca document al sufletului colectiv, precum și contribuția lui Homer la formarea conștiinței grecești. Volumul reprezintă o lucrare de referință pentru studiul filologiei clasice, istoriei ideilor și civilizației grecești, oferind o viziune coerentă asupra modului în care spiritul elenic a modelat cultura universală